Cherimoya

Cherimoya este un fruct originar din Chile. Este un fruct mereu verde, arbustul în care cresc (Annona Cherimola) are frunzele veșnic verzi și poate ajunge până la 7 metri înălțime.

Există mai multe variații hibride de cherimoya. Atemoya este un hibrid cherimoya ce crește în regiuni mai calde și umede decât fructul originar. Guanabana crește în America de Sub și Centrală. Este mai mare decât cherimoya, o pulpă cu mai multe fibre și o savoare mai seacă; este folosită mai mult la băuturi decât consumată proaspătă.

Fructul de cherimoya are cam jumătate de kilogram greutate. Coaja este verde și pulpa este albă, ca o cremă, puțin acidă. Semințele sunt mari și negre. Nici coaja nici semințele nu sunt comestibile.

Cherimoya este cunoscută pentru gustul său foarte dulce. Mark Twain spunea despre fruct că este „întruchiparea deliciului”. Componentele principale ale gustului său sunt: dulce, puțin acrișor și complexitate. Coaja fructului este mereu verde, însă fructele coapte capătă o ușoară nuanță maronie. Cherimoya are o forma de inima si este folosit deseori ca afrodisiac sau pentru imbunatatirea fertilitatii.

Ca elemente nutriționale Cherimoya conține peste 75% apă, multă glucoză, fructoză și fibre. Este compusă din multe minerale cum ar fi potasiu, magneziu, fosfor, calciu și fier. Contin niacina (B3), riboflavina (B2), tianina (B1), acid folic, acid ascorbic si antioxidanti.

Fiind bogate în zahăr consumul de cherimoya ajută la creșterea energiei. De asemnea ajută la buna funcționare a mușchilor și sistemului nervos, reglarea hipertensiunii, probleme cardiovasculare, anemie, stres. Este bun pentru piele, oase, dinți, colagen și multe altele.

Pentru a consuma fructele tot ce trebuie să faceți este să tăiați fructele în două, să eliminați sâmburii și să îl mâncați cu lingurița până ajungeți aproape de coajă. Mai există o variantă și anume curățirea totală și apoi tăierea în bucățele a întregului fruct. E mai ușor de manevrat așa și puteți să folosiți cubulețele ca ornament.

Fructele se găsesc în aprozare sau magazine. De obicei sunt mai crude, dar lăsate la temperatura camerei se coc singure. Fructele coapte au pete maronii pe ele, sunt fine la atingere, ca textura caiselor și piersicilor. Fructele necoapte sunt complet verzi și opun rezistență la presare.