Sumacul

Sumacul se mai intalneste si sub denumirea de otetar mirositor. De la aceasta planta folosim fructele uscate, sub forma de pudra de culoare vanata-roscata. De obicei se comercializeaza in combinatie cu sare. Planta se inmulteste foarte usor, prin seminte si se dezvolta cel mai bine in pamant sarac.

Aroma sumacului este placuta si caracteristica. Gustul este acru, fructat si astringent. Fructele otetarului se usuca si se piseaza. Acestea se pot macera in apa fierbinte, apoi se zdrobesc pentru a-si lasa zeama, lichidul rezultat folosindu-se apoi la fel ca sucul de lamaie. Otetarul pisat se patreaza intr-un loc racoros, intunecat , in recipiente inchise ermetic.

Acest condiment este foarte popular in Turcia si Iran, unde fructele pisate sunt imprastiate peste orez. Acesta poate fi savurat si ca aperitiv  in amestec cu ceapa proaspat tocata. Specialitate turceasca “döner kebap“ este de multe ori condimentata cu sumac.

 In Iordania, Siria sau Israel se poate gasi intr-un amestec cu denumirea de zahtar“ care contine maghiran uscat, seminte de susan, sumac, sare si, optional, piper. Acesta se foloseste in special pentru a condimenta fripturile.  In alte parti, cum ar fi Liban, Siria si Egipt, fructele se fierb in apa pana ce rezulta o esenta extrem de acra, care se adauga la felurile cu carne si legume.