Hreanul

Hreanul se foloseste crud, deoarece daca se fierbe, va da un gust amar preparatului in care se pune, pierzandu-si aroma si gustul specific. Radacinile sunt bogate in vitamina C si din complexul B, antibiotice naturale, enzime si acizi organici. Hreanul contine si calciu, magneziu, sodiu, potasiu si fier. In preparatele calde (sos de hrean) se adauga numai in momentul cand acestea se servesc. Se rade prin razatoarea cu gauri mici si se asezoneaza cu sare, zeama de lamaie sau otet, unt, smantana. Daca este posibil, este indicat sa se prepare intotdeauna proaspat. Se intrebuinteaza si la muraturi, ajutand la conservatrea lor, avand si o actiune bactericida. Sub forma rasa, hreanul are efect stimulant asupra aparatului digestiv, crescand pofta de mancare si activitatea vezicii biliare. Hreanul se foloseste cu succes in migrene si raceli. Ajuta la eliminarea nisipului si pietrelor de la rinichi. Se poate pastra curatat la frigider sau necuratat intr-o ladita cu nisip, la loc racoros (balcon, pivnita).