iRetete.ro – Retete culinare Cele mai gustoase preparate pentru tine si familia ta. Retete de aperitive, deserturi, salate, supe si mancaruri alese.
Testele de evaluare a coeficientului de inteligenta (IQ) sunt folosite de psihologi pentru a masura o serie de abilitati precum cele verbale sau cele legate de vizualizarea spatiala si rapiditatea rationamentelor matematice. Prin urmare, IQ-ul nu indica automat inteligenta unei persoane, relateaza un site din Rusia care a infirmat o serie de mituri legate de acest coeficient.
IQ-UL REFLECTA INTELIGENTA SI ABILITATILE INDIVIDULUI
PARTIAL ADEVARAT. Testul creat de Eysenck cuprinde un numar de sectiuni care masoara calitati precum fluenta limbajului si gandirea tridimensionala. Prin urmare, o persoana care are o imaginatie foarte bogata, dar sta prost la capitolul logica, are sanse foarte mari sa obtina un IQ foarte scazut.
CU CAT ESTE MAI MARE IQ-UL CU ATAT INDIVIDUL ESTE MAI DESTEPT
FALS. Testele de IQ releva, de fapt, abilitatea persoanelor de a descoperi ceva nou, de a intelege si a observa lucruri care se petrec la un moment dat, intr-un anumit loc. Aceste teste nu au nimic de a face cu gandirea practica sau determinarea capacitatilor creative.
IQ-UL RIDICAT GARANTEAZA SUCCESUL IN VIATA
FALS. Potrivit cercetarilor intreprinse de psihologi, pentru a reusi in viata, pe langa un IQ satisfacator, indivizii trebuie dotati si cu un inalt grad de perseverenta si motivatie. O persoana foarte inteligenta, dar fara motivatie, poate astepta toata viata oportunitatea favorabila. Oricat de trist ar parea, combinatia dintre perseverenta si motivatie poate compensa un IQ slab.
NE PUTEM AFLA IQ-UL PE INTERNET
FALS. Testele IQ postate pe internet sunt variante simplificate ale chestionarelor Eysenck sau ale altor teste similare si rezultatele lor nu sunt semnificative. Singurele relevante sunt testele profesionale facute la cabinetele de psihologie.
IQ-UL ESTE O VALOARE CONSTANTA
ADEVARAT. Scorul IQ-ului nu trebuie confundat cu calitatile intelectuale. Abilitatile noastre pot varia in functie de starea psihica a individului, de sanatate sau de respectul de sine. Cand ne supunem testelor trebuie sa tinem seama ca circumstantele in care se desfasoara testele sunt, intr-o anumita masura, artificiale. Se poate intampla ca o persoana sa nu se poata concentra pe moment asupra testului sau, dimpotriva, sa se specializeze intr-o anumita masura in completarea acestor chestionare. In ambele cazuri, IQ-ul nu este afectat, deci ramane constant.
Hans Eysenck a creat un test de inteligenta, in 1940, pentru a masura anumite capacitati intelectuale. Testul a capatat amploare si a devenit extrem de popular in Europa, in anii ’50, cand oamenii obisnuiau sa completeze faimoasele chestionare Eysenck atat intr-un cadru oficial, cat si la petreceri. Practic, cand o persoana spune despre altcineva ca are IQ-ul scazut, acesta este un eufemism pentru a afirma despre omul respectiv ca nu este prea inteligent.
